Uniunea Europeana este un experiment social care, in ciuda preocuparilor sustinute ale artizanilor ei de a predefini riguros drumul de urmat al statelor membre, sub presiunea tendintei de mondializare economica si a reactiilor popoarelor statelor membre cu privire la anumite subiecte care vizeaza Uniunea, ramane un experiment care se autodefineste continuu.

Fiecare etapa de extindere a fost insotita de inmultirea intrebarilor la care trebuia raspuns cu privire la parcursul de urmat de fiecare nou stat membru pentru integrarea efectiva in Uniune.

Realitatea aderarii la Uniunea Europeana in anul 2007 a Romaniei si Bulgariei, state relativ recent eliberate de sub regimul totalitar, a pus in discutie necesitatea realizarii efective a descentralizarii in toate domeniile de activitate in statele respective. De asemenea, in vederea gestionarii mai usoare a problemei atragerii fondurilor europene s-a luat in discutie necesitatea realizarii regiunilor, astfel incat dialogul intre autoritatile administratiei publice din Romania si structurile care detin la nivelul Uniunii prerogativele referitoare la gestionarea fondurilor europene sa fie mai usor din punctul de vedere al partenerilor europeni.