Educatia a inseamnat intototdeauna relationare cu celalalt, interactiune cu modele individuale, dar si sociale precise, competitie cu sine, dar si cu altul, conflict interior mediat de exterioritate, ratiune si credinta, cognitie si afectivitate, repetabilitate si inovatie, cutuma, etica si normativitate s.a.m.d. In sens general, cultural si civilizatoric, diacronic si sincronic, analizand transversal statutul, nivelul si intentiile politicilor epistemologice, dar si educationale, trecerea de la traditional la modern si de la modern la postmodern in sistemul de invatamant, corespunzator schimbarilor axiologice confirma ideea ca „ istoria academica se divide in perioade artificiale ale viziunilor identificabile despre lume”.