Dincolo de orice fotografie, evocare sau imagine a lui Tudor Arghezi, cel mai expresiv portret al poetului este cel facut de Camil Ressu in anul 1958. Pictorul a surprins ceea ce mii de alte cuvinte sar chinui sa descrie: privirea sfioasa, rezervata si reticenta a lui Tudor Arghezi in fata celor care vor sa il cunoasca. In tablou, poetul are in fata o foaie alba de hartie neatinsa de gandul lui.

Sfiala si retinerea sa sunt ale chinului de a scrie, chin pe care Tudor Arghezi a recunoscut intotdeauna ca il incearca atunci cand incepe o noua pagina. In acest portret, foaia de hartie a ramas alba, foaia pe care niciodata nu a scris nimic. Poetul nu tine in mana un creion. Are mainile goale, asezate pe pagina alba, fara sa aiba macar intentia de a asterne ceva pe ea. Aceasta este viata lui Tudor Arghezi, o pagina alba. Viata lui Tudor Arghezi 1 este putin cunoscuta. Tot ce se stie in legatura cu acest om misterios este un amestec de realitate si fantezie.

In gradina de la Martisor, intrand pe poarta, se zaresc crucile sotilor Tudor si Paraschiva Arghezi. Inca de cand era in viata, poetul si-a scris singur epitaful incrustat pe crucea faurita de mesteri argeseni. Prin ea, tine sa aminteasca tuturor ca are „origini parintesti” in Gorj, pe linie paterna.

Referenti stiintifici:
Prof. univ. dr. Eugen Negrici
Prof. univ. dr. Elena Filipas