Urmarind evolutia rolului elitelor in societate in raport cu modul de functionare a democratiei, autorul distinge doua perspective in cercetarea elitelor: perspectiva monista, preferata de reprezentantii elitismului clasic si radical si perspectiva pluralista, promovata de elitismul pluralist si democratic. Raportarea teoreticienilor elitelor la democratie este surprinsa ca proces aflat in evolutie de la atitudinea pesimista, critica a elitistilor clasici, sceptici privind posibilitatile concrete de aplicare a teoriei democratiei, la atitudinea optimista, constructiva a elitistilor pluralisti, care concep democratia ca ansamblu de valori, principii si proceduri necesare reglementarii competitiei elitelor politice pentru putere. Autorul opteaza pentru elitismul democratic ca abordare teoretico-ideologica aplicabila in rezolvarea controverselor dintre teoria elitelor si teoria democratiei, portretizand elitele politice drept „gardieni ai democratiei”.

(Autoarea)