Independenta justitiei reprezinta o preocupare constanta pentru politicienii romani, desi nu in sens constitutional, ci intr-o maniera pragmatic-partizana. Aceasta este si tema volumului de fata, al doilea sub titlul „Statul sunt eu!”, ce continua preocuparea noastra analitica pentru reliefarea caracterului voluntar-arbitrat al politicii romanesti si, de aici, a specificului sistemului politic postcomunist. Accentul este pus pe analiza „coabitarii romanesti” dintre președintele Basescu si premierul Ponta, cu consecintele si implicatiile acesteia asupra functionarii puterii judecatoresti, dar si asupra ansamblului politic de dupa alegerile din 2012.

Configurația scenei politice post-electorale a adus Romania, in premiera absoluta, intr-o situație specifica semiprezidentialismului francez. Odata ce USL a caștigat majoritatea parlamentara, pozitia de sef real al Guvernului a revenit Premierul, in detrimentul „președintelui-jucator”. Recunoasterea acestui mecanism al transferului de roluri intre titularii puterii executive ar fi oferit regimului politic dimensiunea coabitarii de tip francez. Totusi, logica cohabitation française nu a funcționat, aceasta fiind inlocuita cu un mecanism sui-generis de partajare a puterii intre presedintele Basescu si premierul Ponta, avand ca baza „Acordul de colaborare institutionala” semnat de cei doi, imediat dupa alegerile parlamentare.