Constituția României este tensionata între doua filosofii, cea liberala și cea naționalista. Prima centreaza statul pe drepturile și libertațile individuale, cea de a doua pe voința grupului național. Conceperea constituției ca o garanție a drepturilor universale ale omului cere ca aceeași forma de constituție sa fie aplicata tuturor, peste tot și oricând, în timp ce conceperea constituției ca o expresie a spiritului națiunii cere ca fiecare stat-națiune sa aiba o constituție particulara, diferita de a oricarui alt stat-națiune. Se creeaza, în consecința, o tensiune acuta între statul de drept, care ar fi prin natura universal și democrație, care ar fi prin natura naționala, deci particulara. Cartea pe care o aveți în fața va analiza constructiv principiile constituționale, încercând sa integreze tensiunile între filozofia liberala și cea naționalista într-o viziune juridica asupra statului.