Regimul cetateniei in dreptul international public abordeaza o tema care suscita inca un viu interes, atata vreme cat cetatenia este perceputa ca o problema a destinului uman, individual si colectiv. Din aceasta perspectiva, prezentul demers nu se limiteaza la desemnare, ci indeamna la intelegere si la reflectie asupra valorilor comune ale notiunii de cetatenie.

S-au scris nenumarate lucrari pe tema cetateniei, dar conceptul a evoluat semnificativ in ultimii ani, datorita noilor realitati aparute pe plan european si international. Iesirea dintr-o paradigma bipolara, continua redefinire a Uniunii Europene, efectele globalizarii, amenintarile teroriste au determinat o transformare rapida si neprognozata a legislatiei privitoare la cetatenia europeana. De altfel, cetatenia este un concept sensibil la schimbarile istorice si faptul ca ofera drepturi cu statut universal – drepturi pe care toata lumea este indreptatita sa le exercite – face reconstituirea sa sa incite mereu interesul.

Ceea ce particularizeaza, totusi, abordarea de fata nu este atat analiza juridica a diverselor prevederi legate de cetatenie, cat pledoaria pentru o filozofie a dreptului cetateniei, fiecare capitol pornind de la o explorare a semnificatiilor cetateniei in diferite contexte istorice sau geopolitice. Perspectiva incadreaza cetatenia in pledoaria hegeliana pentru o filozofie a dreptului, avand in vedere ca si in cazul acestui concept „adevarul este la fel de vechi, pe cat de deschis este prezentat si cunoscut in legile publice, in morala si religia publica”1.

In contextul de fata, cercetarea porneste de la intrebarea fundamentala asociata unei asa-zise filosofii a dreptului cetateniei: „De ce are nevoie acest adevar mai departe, intr-atat cat spiritul ganditor nu este multumit sa-l posede in acest mod imediat, decat sa-l inteleaga si sa castige forma rationala a acestui continut constient deja de sine, pentru a putea aparea pregatit pentru gandirea libera, care nu se opreste la ceea ce este dat, indiferent daca este sustinuta de autoritatea externa pozitiva a statului sau de armonia dintre oameni sau de autoritatea sentimentului intern sau a inimii si de dovada nemijlocit stabilita a spiritului, ci porneste de la sine si tocmai de aceea pretinde sa se stie in adancul sau unificata cu adevarul?”

Cea mai directa radacina din care se poate extrage conceptul generic de cetatenie este democratia, mai concret, caracterul sau de contestare sociala.

Totusi, desi cetatenia a fost dintotdeauna una dintre temele centrale ale discursului liberal, acesta a fost acaparat – mai ales in ultimul deceniu – de teoretizarile feministe, de cercetatorii multiculturalismului sau de teoreticienii noilor miscari sociale si, generic, de toti criticii traditiei liberale.

Pe fondul acestei transformari, cetatenia a fost si este criticata in numele viitorului, al valorilor multiculturalismului si deschiderii catre ceilalti. In acelasi timp, conceptul de cetatenie, cu toata substanta sa, este inca deschis cercetarii, fiind perfect legitim sa ne punem intrebari cu privire la modurile de organizare sau la completarile ce i-ar trebui aduse in permanenta sa dinamica.

Desi cetatenia mentine, drept coordonata statica, apartenenta la o comunitate politica (statul national), in care cetateanul apare ca unitate constitutiva, titular al unor drepturi pe care acesta i le recunoaste si i le garanteaza, aceasta este, in cele din urma, un concept dinamic, rezultat al unui proces istoric de expansiune.

In aceasta evolutie a conceptului, un rol fundamental il au noile realitati politico-diplomatice, in care se inscrie si conceptul de cetatenie europeana, o noua provocare pentru teoria si practica cetateniei si, in particular, pentru relatia acesteia cu statul.

De altfel, constructia Europei politice marcheaza tranzitia de la caracterul national la cel post-national al cetateniei, ridicandu-se problema – pentru prima data in practica juridica internationala – a existentei unei cetatenii post-nationale, identificata intr-un set de valori si institutii care suplinesc si suplimenteaza apartenenta obligatorie la un teritoriu, la o cultura, la un stat national.

Astfel, prezentul demers ofera o serie de repere absolut necesare in decelarea implicatiilor tranzitiei conceptului de cetatenie spre o noua etapa, specifica evolutiilor politicii internationale contemporane.

Multumiri profesorilor si prietenilor pentru incurajari si sustinere in finalizarea lucrarii.