Razboaiele Balcanice (1912-1913) au reprezentat ultima etapa a derularii “Problemei orientale” si, totodata, un moment decisiv al procesului constituirii statelor nationale in Sud-Estul Europei. Declansarea lor a fost, de fapt, un deznodamant al unei lungi evolutii istorice a popoarelor din regiune, care, treptat, pe parcursul secolului al XIX-lea si in primul deceniu al secolului al XX-lea, si-au pus bazele statelor nationale independente. Lichidarea dominatiei otomane in Peninsula Balcanica si reorganizarea politico-teritoriala a acestui spatiu geografic au constituit mobilurile esentiale ale statelor nationale din zona in eforturile lor de intregire a teritoriilor. Pe aceasta baza, s-a putut ajunge la o colaborare intre Bulgaria, Serbia, Grecia si Muntenegru impotriva Imperiului Otoman, in timpul Primului Razboi Balcanic. Politica externa a Romaniei in timpul Razboaielor Balcanice a fost abordata in istoriografie din unghiuri de vedere diferite.