Lucrarea isi propune sa evidentieze rolul presei romanesti din Banat cu preocupari pedagogice in conturarea climatului efervescent, de factura iluminista, de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputului celui de-al XX-lea.1 Fara a putea fi exhaustivi in demersul nostru, ne dorim sa acoperim o parte din golurile valorificarii mostenirii culturale, sa reevaluam si sa adancim rezultatele cercetarii de pana acum, avand in vedere ca acest subiect este aproape ignorat de cercetarile recente de istorie a culturii.

Prin lentila presei, seismograful cel mai sensibil pe care s-au imprimat miscarile de idei despre stiinta, educatie, arta, evenimentele, dezideratele vremii, descoperim preocuparile pedagogice ale intelectualilor din aceasta parte a tarii, de la dascalul satesc pana la cel mai de seama carturar, adica diacronia unor activitati cu larga deschidere spre celelalte zone culturale, motivate ideologic, cu implicatii politice si etice, care nu se incadreaza in spatiul strict de cercetare de natura teoretica, dar pastreaza legaturi cu el (in sincronie si in diacronie).