Faptele legate de luarea de ostatici in toata lumea civilizata sunt recunoscute ca fiind prejudiciabile. Legislatiile penale actuale ale majoritatii statelor CSI prevad raspundere penala pentru savarsirea unor infractiuni, cum ar fi: „luarea de ostatici”, „rapirea unei persoane”, „privatiunea ilegala de libertate”, etc. Si nu intotdeauna conceptele date sunt diferentiate. Astfel, in unele dintre aceste state, alaturi de raspunderea pentru rapirea unei persoane si privatiunea ilegala de libertate, este prevazuta si raspunderea de sine statatoare pentru luarea de ostatici. In legislatiile penale ale altor state, din contra, formularea infractiunilor legate de rapirea unei persoane inglobeaza si luarea de ostatici. Prevenirea criminalitatii inseamna protejarea oamenilor, a societatii si a statului impotriva crimelor. Astfel, negocierea eliberarii ostaticilor a inceput sa functioneze avand in vedere anumite mecanisme, atit de abordare, cit si de combatere. Prin urmare, putem constata ca purtarea unor negocieri eficiente de catre persoane specializate are o semnificatie considerabila in activitatea organelor de resort investite cu competente speciale in domeniul realizarii interventiilor de eliberare a ostaticilor. Astfel, ar fi deosebit de importanta introducerea in statele de personal ale organelor de drept (comisariatele de politie, institutiile penitenciare etc.) a functiilor de „specialist pentru purtarea tratativelor” (negociator) si, respectiv, asigurarea pregatirii speciale a persoanelor care le vor ocupa.

      Lucrarea este monografie si se adreseaza specialistilor din domeniu.