Aveți în fața o carte provocatoare, vast documentata, despre informarea consumatorilor, privita sub aspect sociologic, psihologic, filosofic și, desigur, pentru ca este o carte de profil, sub aspect juridic.

Cercetarea științifica a dreptului la informare al consumatorului de servicii bancare, subiectul acestei carți, este o premiera în domeniu.

Autoarea ne ofera o teorie a informarii, din punct de vedere „static” si „dinamic”, o serie de exemple practice și de spețe cu caracter de precedent judiciar, o critica a legislației și a politicilor publice în acest domeniu al (dez)informarii, precum și propuneri de completare, ajustare sau corectare a ceea ce se afla în fondul legislativ și jurisprudențial, la nivel național sau la nivelul Uniunii Europene.

La final, trebuie sa fac remarcata substanța echilibrata a discursului acestei carți si diversitatea opiniilor prezentate, precum și obiectivitatea autoarei în prezentarea nivelului actual de echitate și de dreptate care trebuie sa guverneze relația juridica dintre banca si consumator, data fiind inegalitatea lor în fapt, sub aspect economic si informațional.

Prof. univ. dr. Gheorghe PIPEREA

Despre autor:

Autoarea este avocat definitiv în cadrul Baroului București (2005-prezent). A studiat la Facultatea de Drept din cadrul Universitații din București: licența (1998-2002); studii postuniversitare de drept privat (2002-2003); doctorat (în drept comercial) (2018-2024) în cadrul Școlii Doctorale a aceleiași facultați. Este doctor în drept (2025), cu distincția Magna cum laudae. A absolvit Institutul Național pentru Pregatirea si Perfecționarea Avocaților (2004-2005).

Cuprins:

Cartea este structurata în cinci parți, fiecare parte cuprinzând câte doua capitole:

Partea I – Elemente de filosofie a informarii – cuprinde un capitol ce vizeaza Etica informarii si un altul ce vizeaza Logica informarii.

Partea a II-a – Informarea în dreptul comun si în dreptul protecției consumatorilor – cuprinde un capitol care trateaza informarea cocontractantului în dreptul comun si un capitol dedicat obligației de informare a consumatorului.

Partea a III-a – Subiectele informarii – cuprinde un capitol ce priveste consumatorul de servicii bancare si un alt capitol dedicat subiectelor obligate la informarea consumatorilor: Bancile, Statul si Banca Centrala.

Partea a IV-a – Teoria generala a informarii consumatorului de catre banca – cuprinde dimensiunea statica a informarii si dimensiunea dinamica a informarii, corespunzator celor doua capitole aferente.

Partea a V-a – Elementele informarii consumatorului de catre banca – cuprinde un capitol destinat partii generale si un capitol destinat partii speciale a acestei problematici.

Puncte forte și publicul-ținta:

Dreptul la informare al consumatorului de servicii bancare formuleaza un model de gândire juridica, servind deopotriva celor obligați la a presta informarea – pentru a înțelege cum trebuie sa faca acest lucru si sa îl probeze –, consumatorilor de servicii bancare – pentru a cunoaște în ce trebuie sa constea informarea, cum își pot exercita dreptul la informare si cum pot verifica daca au fost informați corespunzator de catre banca – si autoritaților carora le revine îndatorirea de a stabili daca dreptul la informare al consumatorului de servicii bancare a fost respectat – pentru a cunoaște criteriile prin raportare la care sa verifice acest lucru.

Cartea se adreseaza profesionistilor din domeniul bancar, consumatorilor de servicii bancare, precum si profesionistilor dreptului – avocați, consilieri juridici, judecatori – si este destinata aprofundarii problematicii informarii consumatorilor de servicii bancare, prin raspunsuri exacte care implica si exersarea simțului critic.

Recurgând la o abordare pluridisciplinara a subiectului – filosofica, psihologica, economica si, desigur, în primul rând, juridica –, cartea are ca obiective generale: formularea metodei de identificare a elementelor asupra carora trebuie sa poarte informarea, identificarea criteriilor care trebuie aplicate si a condițiilor pe care elementele trebuie sa le îndeplineasca pentru ca informarea sa poata fi considerata corespunzatoare, identificarea propriu-zisa a elementelor asupra carora trebuie sa poarte informarea, aplicarea criteriilor astfel identificate si verificarea condițiilor informarii la elementele la care ea se refera.

Îndeplinirea acestor obiective a implicat o cercetare în trepte, pornind de la reflectarea informarii în filosofie (în etica si în logica), precum si în dreptul comun si în cel al protecției consumatorilor, continuând cu studiul aprofundat al subiectelor informarii si ajungând la construirea teoriei generale a informarii consumatorilor de catre banca, în dimensiunile ei statica si dinamica, implicând conturarea clara a elementelor informarii.

Parcurgând fiecare capitol, cititorul este chemat sa rețina pașii necesari pentru a se asigura ca informarea consumatorului de catre banca permite acestuia o alegere de consum care corespunde intereselor sale. Concluziile fiecarui capitol ofera baza de gândire pentru subiectul capitolului urmator, construind o cale de înțelegere progresiva a problematicii analizate, pâna la finalul carții. Cititorul va putea constata, astfel, ca dreptul la informare al consumatorului de servicii bancare este un parametru necesar al raporturilor juridice dintre consumatori si banci, dezvoltarea instituției informarii urmând a fi mereu întreținuta de acei consumatori care își vor conștientiza si exercita drepturile în raport cu instituțiile bancare, impulsionând știința dreptului si progresul societatii.