Istoria locurilor de detinere din tara noastra este la fel de fascinanta ca si istoria moderna a tarii noastre. Detinerea a folosit pe de o parte pentru inlaturarea opozantilor, iar pe de alta parte pentru ascunderea gravelor probleme sociale, prin secretizarea informatiilor despre o populatie marginalizata si condamnata in mod real la foamete si lipsuri.

Evolutia arhitecturii penitenciare, incepand cu structura legislatiei, organizarea executarii pedepselor prin ierarhizarea asprimii lor, practica pedepsirii si excluderii din societate a unor indivizi, categorii, ori chiar etnii, construirea de locuri de detinere pentru a fi reprezentarea fortei statului, in scopul oprimarii a cat mai multor oameni pentru folosul catorva varfuri politice, trebuie sa constituie in zilele noastre o preocupare a cercetarii stiintifice permanente. Scopul nu este acela al evidentierii filozofiilor executarii pedepselor, nici a cunoatterii in sine a sistemelor de constrangere, ci a descoperirii legitatilor si principiilor dupa care trebuie sa se actioneze la inceput de nou mileniu.

Dorinta de acaparare a bogatiei fara merite, a bunurilor fara eforturi si munca, este contrapusa dorintei oamenilor obisnuiti de a trai in moralitate, decenta, curatenie sufleteasca. Traiul libertin, dorinta de imbogatire rapida, cresterea nevoii de putere si conducere, devalorizarea familiei si a credintei incepe sa fie modelul dupa care unii membri ai societatii iti cauta conducatorii spre distrugerea si saracirea traiului decent aparat de Constitutie, precum si a drepturilor fundamentale.

Lumea se schimba, legile apara viata de dupa gratii, drepturile condamnatilor sunt echivalente cu cele ale oamenilor liberi, dar mai mult, drepturile condamnatilor sunt asigurate de stat, indiferent daca nivelul de saracie al cetatenilor liberi este preponderent. Lucrarea aceasta vine sa ridice valul de pe o lume putin cunoscuta.