De ce unii părinți sunt abuzatorii copiilor lor? De ce unii copii nu își recunosc părinții drept persoane dragi și fug de ei toată viața? Se mai poate repara o relație părinte-copil care a fost distrusă? Și, mai ales, ce rol joacă spiritualitatea în toată povestea? M-am așezat cu mama mea, în parc, pe scări, la muzeu, acasă, în studio, pe marginea râului, pe câmp, în toate locurile la care nu te-ai gândi ca fiind potrivite pentru o filmare și am vorbit. Am vorbit despre ce simțim, ce credem, ce am făcut și am simțit noi atunci când a fost greu și a durut. Așa a apărut emisiunea „De vorbă cu mama“. Apoi m-am gândit să transform aceste „șezători“ și într-o carte, pe care să o poată deschide fiecare persoană care și-a pus cel puțin o dată întrebarea: „Cum să doară mai puțin? Care e rolul meu în viața mea? Ce fac eu cu mine?“ Tot ceea ce este scris aici e o bună bucată din viața, emoția și trăirea noastră, necosmetizată și neretușată. Este experiența vindecătoare a ceea ce a trăit mama mea până la 52 de ani, respectiv eu, fiica ei, până la 31 de ani. Este o carte despre mame, fiice, neputințe, adevăruri, regăsiri, credință și… iubire. Uitați tot ce am scris până acum; De vorbă cu mama este o carte despre singurul lucru care există, de fapt, pentru care toate celelalte lucruri sunt create: IUBIREA.

Dacă te-ai pierdut,

Urmează doar glasul meu

Care te leagănă în nopțile târzii

Și diminețile reci.

Este vocea inimii

Care bate în pieptul tău

Lângă inima ta,

Mama mea.