Economia este stiinta deciziilor ce au ca scop imbunatatirea conditiilor de viata.

Studiul acestei stiinte pare a fi atat de logic si de necesar incat am putea trage concluzia ca toti trebuie sa invatam economie. Pentru un economist, mai ales atunci cand este si profesor, nimic nu ar putea fi mai placut si mai incurajator decat o astfel de concluzie. Ce bucurie ar putea fi mai mare pentru un profesor de economie decat sa predea materia sa preferata cat mai mult si la cati mai multi!
Problema nu este insa aceasta sau, mai bine zis, nu mai este aceasta.

Problema pe care o are azi un profesor de economie este aceea a selectiei pe care trebuie sa o faca in predarea economiei. A devenit important sa se stabileasca ce cunostinte economice sunt necesare, ce este oportun si obligatoriu de predat, ce trebuie subliniat si ce trebuie doar amintit, ce poate fi prezentat ca regula si ce poate fi prezentat doar ca ipoteza. Cel care studiaza economia va intelege astfel ca realitatea in care traieste nu este si nu poate fi determinata doar de asa numitii “policy - makers”, adica de politicieni si guvernanti. Realitatea economica este expresia cumulata a unei multitudini de decizii si actiuni individuale, guvernantii sau politicienii incercand – cu mai mult sau mai putin succes – sa orienteze intr-o anumita directie aceste actiuni individuale.

Studentul va deveni constient de importanta rolului sau de “actor” in imensul spectacol al economiei, dar va intelege si ca acest rol nu poate fi jucat individual, ci doar in context social.