Prezenta lucrare este consacrata cu precadere influențelor pe care limba romana le-a suportat de-a lungul secolelor, din epoca veche și pana astazi, și reflexelor contactului dintre termenii populari și cei literari. Obiectivul lucrarii consta in a observa evoluția vocabularului, din perspectiva diacronica, evoluția istorica, semantica, de la termenii intalniți in documente particulare ale unor scribi care utilizau o vorbire locala, dialectala, pana la vocabularul literar actual. Fiecare dintre influențele manifestate in epoca veche este prezentata prin prisma unui corpus de cuvinte extrase din documente originale romanești, iar aspectul actual al vocabularului este abordat in general, teoretizat, datorita interesului aproape exclusiv pe care l-am acordat limbii engleze. Deși in epoca veche nu avem o limba literara propriu-zisa, normata, unitara și stabila, ci mai multe variante cultivate ale unor subdialecte daco-romane, dintre care niciuna nu tinde spre preponderența, iar vocabularul actual este abordat din perspectiva unei limbi literare evoluate, am indraznit sa le tratam impreuna, cu rezerva observației ca perspectivele de abordare sunt diferite, dar ceea ce intereseaza este concluzia ca lexicul, in general, este la granița dintre previzibil și imprevizibil in evoluția lui, prin urmare, in permanența o sursa vie de cercetare.