Cristalizat normativ mai ales în ultimele cinci decenii, conceptualizat teoretic și perceput practic într-un orizont de timp scurt, dar fecund și novator ideatic, Dreptul mediului se manifesta în prezent precum cea mai dinamica, mai expresiva și ca principala purtatoare a progresului specific dintre ramurile sistemului juridic, marcata de dificultațile, dilemele și incertitudinile tranziției ecoclimatice, ca opțiune fundamentala a devenirii civilizaționale.

Cuprinzând ansamblul reglementarilor juridice privind protecția naturii și conservarea biodiversitații, combaterea poluarii și a schimbarii climatice și utilizarea durabila a resurselor naturale, structurat de dreptul uman la mediu și de principiile ferme (prevenire, precauție, poluatorul platește, informarea și participarea publicului) și dispus într-o ecuație proprie la nivel național, regional (unional-european) și internațional, cu o puternica vocație universala, integratoare, el reprezinta o componenta majora a dreptului contemporan, aflata în plina expansiune tematica și afirmare practica a valențelor proprii.

Cu un dispozitiv reglementar impresionant, format din peste 800 de tratate internaționale (din care circa 300 multilaterale), aproximativ 300 de acte legislative și alte reglementari unional-europene și sute de acte normative naționale, dezvoltat creator printr-o jurisprudența evolutiva relevanta (naționala, dar și a CEDO sau CIADO), certificat, clarificat și explicat prin avize consultative de autoritate (în frunte cu cel istoric din 23 iulie 2025 al CIJ) sau de o doctrina în plina dezvoltare, „juridicul ecologic” își îmbogațește conținutul, diversifica semnificațiile și își adauga noi dimensiuni, în interacțiunea dinamica cu emergența noilor provocari globale, precum schimbarea climatica și cea de-a patra revoluție tehnico-științifica, cea a noilor tehnologii și a inteligenței artificiale.

Din perspectiva unui atare obiectiv de evaluare și reflecție, în continuarea și cu îmbogațirea creatoare a unei tradiții teoretice fondatoare în țara noastra, anunțând totodata noua generație doctrinara, lucrarea de fața ofera o expunere exhaustiva a materiei și o analiza aprofundata, cu concluzii caracterizante, ale fenomenului juridic reprezentat de Dreptul mediului (și al climei), într-o tratare în care sinteza se îmbina cu dialogul de drept comparat, perspectiva naționala cu cea unional-europeana și internaționala, radiografia momentului cu perspectiva viitorului, având ca rezultat o sinteza româneasca reprezentativa a domeniului, contribuind astfel la dezvoltarea și afirmarea sa ca reprezentativa ramura de drept și dinamica disciplina științifica.