Impusa de nevoia coexistentei sociale, singura ratiune de a fi a societatii romanesti, legea penala - substantiala si de procedura - creatie a omului a carui protectie este chemata sa o realizeze, are firesc determinarile si limitele impuse de timp.

Abordarea si cercetarea stiintifica si unitara a rolului si efectelor pe care timpul, scurgerea neostoita a acestuia le are asupra legii penale, atat substantiala, cat si procedurala, se inscrie ca un prim element de noutate al acesteia in arealul doctrinei juridice autohtone care a privit si abordat pana in prezent si, de regula, separat aceasta problematica atat de importanta.

Observarea si examinarea critica a unor reglementari legale, a unor puncte de vedere doctrinare ori rezolvari jurisprudentiale in materie, argumentarea solida, stiintifica a optiunilor exprimate consolideaza elementele de noutate ale lucrarii, impunand-o atentiei celor interesati, practicieni sau teoreticieni ai dreptului penal substantial sau procesual.