Europa de Sud-Est, acest spatiu al unei istorii zbuciumate, astazi se prezinta intr-o forma pitoreasca, fundamental schimbata fata de secolul trecut si cu foarte multe probleme ce necesita o solutionare locala, regionala, zonala si chiar continentala.

Cea mai acuta nevoie este securitatea pe toate planurile si in toate domeniile. Raspunderea fata de acest deziderat european revine pe scara ierarhica mai multor actori ai relatiilor internationale, entitatilor nationale si statale, structurilor de securitate internationala si institutiilor abilitate in acest domeniu.

Existenta deja a unor sisteme de securitate in acest spatiu nu este suficienta. Se impun politici si strategii adecvate pentru acestea, pentru unele o transformare radicala, iar pentru altele o noua viziune moderna si prospectiva. Desigur este loc si de altele aflate in stare de initiative sau noi, asa cum se prezinta situatia de stabilitate si mediul strategic de securitate.

Privind fortele armate, care au ramas de tip clasic si cu multe structuri hard, fara aplicabilitate moderna, este cea mai mare nevoie de transsformare pentru a putea sa genereze sisteme de forte de securitate integrabile, expeditionale si sustenabile. Aparitia si dezvoltarea optima a noilor structuri de forte/capabilitati fac sa sporeasca increderea la nivel local si regional, astfel ca stabilitatea si dezvoltarea gasesc cel mai propice mediu de desfasurare. Datorita existentei multor conflicte si conflictualitati inghetate si respectiv temporar atenuate se impune pregatirea si implementarea unor misiuni de pace cu forte europene, in cadrul carora fiecare entitate statala sa aiba propria participare adecvata.

La nivel european trebuie sa se intensifice efortul pentru a face sa dispara din aprecierea Europei de Sud-Est ca este “butoiul cu pulbere” al continentului. Aceasta se poate realiza numai prin extinderea intereselor europene pe acest spatiu ca rezultat al integrarii entitatilor spatiale in UE.