Problema ciclurilor constitutionale nu a fost pana in prezent analizata si prezentata sistematizat in doctrina de specialitate din tara noastra. Sigur, despre perioade constitutionale, cuprinzand o suita, uneori aleatorie, de evenimente de natura constitutionala, s-a scris, mai mult sau mai putin documentat si inspirat.

Formarea ciclurilor constitutionale s-a desfasurat in cadrul unor actiuni politice interne si internationale, care au vizat nu numai modernizarea statalitatii romanesti, ci si croirea si intarirea unor aliante cu alte state, interesate sa sprijine independenta statului roman. Daca mai intai au fost conturate din punct de vedere institutional si functional autoritati si organisme constitutionale ca atare, ulterior s-au format, prin efect doctrinar, teorii referitoare la modernizarea vietii constitutionale. Gandirea politico-juridica s-a aflat in permanenta racordata la teorii similare sustinute in partea occidentala a Europei. Asa se face ca teoria ciclurilor constitutionale conturata in cadrul scolilor constitutionale din Franta , Italia sau Germania, a fost receptata si de constitutionalisti romani.

Aceste aspecte, pe care le-am expus sumar si, desigur, incomplet, fac obiectul de cercetare al unei noi lucrari doctrinare a profesorului Gheorghe Iancu, interesat acum, in mod particular, sa descifreze teoria generala a ciclurilor constitutionale. Lucrarea este incitanta nu numai prin tematica propusa, care readuce in atentia publicului mersul dezvoltarii constitutionale romanesti, ci si prin paralela culturala facuta intre civilizatia constitutionala occidentala si cea romaneasca.