Intr-o discuție cu scenograful Radu Boruzescu, caruia i-am cerut permisiunea de a publica o fotografie din spectacolul Furtuna de Shakespeare de la Comedia Franceza (2017), i-am marturisit ca imaginea pe care o selectasem, o gaseam emblematica pentru conceptul de teatralitate. Realizam, pentru a nu știu cata oara pe parcursul acestei incursiuni intr-un teritoriu al carui orizont se modifica mereu, ca discursul rațiunii poate pali in fața teatralitații manifestate!

In raspunsul sau, artistul Radu Boruzescu se intreaba retoric in ce consta esența teatrului: „Prelungirea salii in scena, efectul „in oglinda” al realitații in spațiul iluziei, implicarea condiției de spectator pe jumatate adormit in angrenajul magiei teatrale, realitatea contemporana amestecata cu reconstituiri prețioase, sunt lucruri la care am revenit mereu, aproape inconștient. Sa fie asta descoperirea ultima  la care ajungem, dupa atația ani pasionanți?”

Acest scurt schimb de idei mi-a reamintit faptul ca singura modalitatea de „a fi viu” in teatru este aceea de a te intreba și a fi surprins mereu de el. In același timp, dialogul mi-a realimentat bucuria și dorința de a continua sa descopar și sa ințeleg de unde vine aceasta putere formidabila pe care teatrul o are asupra noastra.