Lucrarea este un demers intreprins asupra operei Ab Urbe Condita a scriitorului latin Titus Livius. Baza teoretica a reprezentat-o teoria polifoniei lingvistice care, aplicata pe textul latinesc, a oferit o perspectiva noua asupra relatiei lui Titus Livius cu politica lui Augustus, precum si asupra interferentelor de opinii ale mai multor scriitori asupra acelorasi evenimente istorice. Cercetarea are o structura tripartita, in care capitolele se succed intr-o ordine logica: mai intai, cadrul teoretic, apoi o perspectiva exhaustiva asupra caracteristicilor gramaticale si stilistice ale scriiturii liviene, urmata de analiza fenomenelor sonore polifonice circumscrise grupului nominal, in opera patavinului, cu accent pe fiintele discursive care ne comunica sau se comunica.

Cercetarea a tinut cont de conditiile social-politice din perioada augustana, caracterizata printr-o constanta propaganda a politicii imperiale, cu instrumentele oferite de cercetarea istorica si de cea filologica, prin care limba latina este indisolubil legata de conceptul de Latinitas, de sorginte republicana. In esenta, cercetarea identifica situatiile de influenta care intervin in triada emitator – canal – receptor, si anume, „realizarea acordului, identificarea empatica si interiorizarea valorilor” si subliniaza felul in care actiunile si comportamentele umane, individuale sau colective, sunt influentate de dinamica greu de controlat a zvonurilor.

Diverse instante – de la simple cuvinte inaripate, la persoane fizice cunoscute prin nume sau doar ca identitatea auctoriala – alcatuiesc „vocile” care contribuie la exprimarea polifonica a ideilor, a trairilor si faptelor din evolutia poporului roman, de la inceputurile acestuia, adica de la homericul Eneas, la legendarul Romulus (753 a.C.), iar de aici, pana in anul 9 a.C., in vremea lui Octavianus Augustus si a lui Titus Livius.