In ceea ce priveste masa activa in procedura insolventei s-a relevat, pe de o parte, necesitatea stabilirii activului patrimonial imediat ulterior deschiderii procedurii de insolventa, indiferent de tipul procedurii la care ne raportam, in mod paralel cu indeplinirea operatiunilor intreprinse in vederea stabilirii pasivului patrimonial, servind ca si suport pentru optiunea celor indreptatiti in favoarea unui anumit tip de procedura (reorganizare judiciara sau faliment), iar, pe de alta parte, accentul pus de legiuitor pe unele modalitati care fac posibila reintregirea activului patrimonial, respectiv actiunea in anularea actelor incheiate de debitor in perioada suspecta, neaplicarea efectului suspensiv fata de actiunile debitorului impotriva tertilor si actiunea in atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere ale debitorului.

Cu privire la masa pasiva s-au identificat etapele principale ale procesului privind stabilirea masei pasive, concluzionandu-se ca procedura declararii, inregistrarii si verificarii creantelor este o procedura importanta, ce trebuie efectuata inca de la inceputul procedurii, intrucat numai dupa stabilirea masei pasive si compararea ei cu masa activa se poate opta, dupa caz, pentru reorganizare sau lichidare.

Pornind de la analiza notiunii de creanta din legislatia romana si de la tipurile de creante si creditori prevazute de legea insolventei, lucrarea prezinta o descriere in detaliu a creantelor garantate, a creantelor bugetare si a creantelor salariale.

Extrem de bine documentata din punct de vedere bibliografic, cu numeroase referiri la dreptul comparat si la solutiile din practica judiciara din materie de insolventa, lucrarea incearca sa ofere rezolvari numeroaselor probleme de ordin teoretic si practic cu care se  confrunta organele si participantii la procedura insolventei, constituind un bun indrumar in special pentru practicienii din acest domeniu, dar si pentru orice jurist sau viitor jurist pentru care insolventa reprezinta o provocare actuala.