Membru titular al Academiei Franceze si membru strain, corespondent sau asociat al multor academii europene sau nord-americane, Étienne Henry Gilson, filosof tomist si istoric al filosofiei medievale, dar si filosof al limbajului, expert în arta si literatura sau muzician, este fara doar si poate unul dintre „nemuritorii” (les immortels) culturii occidentale. Virtutile sale nu se regasesc doar în plan academic. Credinta sa sincera în Dumnezeu si devotamentul fata de Biserica Apuseana îl determina sa ia atitudine împotriva curentului ateist din ce în ce mai ofensiv si multistratificat în societatea occidentala, mai ales dupa sfârsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, profilându-l si ca unul dintre marii apologeti ai crestinismului veacului al XX-lea. O lucrare publicata în 1949 în onoarea sa la Editura Cerf, în care semnau nume celebre ale timpului, precum Jacques Maritain, Henri-Irénée Marrou sau Henri Gouhier, avea ca titlu: Étienne Gilson, un filosof al crestinatatii.

Vasile-Adrian Caraba