Cartea Sisteme informatice cu baze de date relationale si obiectuale, ca si una anterioara (Popovici, 2000), se ocupa de structura si functionarea sistemelor informatice ale intreprinderilor si a sistemelor de gestiune a bazelor de date.

Proiectul de a face inca o carte cu acest subiect, dar inchinata sistemelor distribuite, in continuarea celei despre bazele informaticii distribuite (Popovici, 2004), a fost amanat, datorita faptului ca insesi sistemele centralizate cereau o tratare largita si chiar o noua abordare.

Ca si in cartea din anul 2000, suportul teoretic esential este dat aici de teoria sistemelor multinivel descentralizate (distribuite), la care trebuie raportata obligatoriu chiar si teoria sistemelor centralizate. In plus fata de acea carte (pe langa un spor de rigoare si de detalii), au fost tratate pe larg tehnologiile obiectuale, care au luat un nou avant in deceniul trecut, dupa aparitia limbajului UML, de modelare obiectuala. S-au mai adaugat cateva capitole despre sistemele de asistarea deciziilor (optimizare si simulare), in special cu aspect aplicativ (chestiunile teoretice urmand sa fie dezvoltate ulterior, acum fiind in forma notelor de curs, mai concentrata).

In acest mod, apare mai clar al doilea fir conducator al cartii — dualitatea sistemelor, cu aspecte diverse: centralizat-distribuit, relational-obiectual, standardizat-flexibilizat, primal-dual, structural-dinamic, determinist-stohastic. Partea intaia se ocupa de modelarea sistemelor informatice, ca si de clasificarea lor, ce o influenteaza si pe cea a bazelor de date aferente. Partea a doua trateaza teoria si practica bazelor de date si a sistemelor de gestiune corespunzatoare, cu problemele cele mai importante ale bazelor de date relationale si obiectuale (in mod special Access 2010).

Partea a treia dezvolta sistematic teoria proiectarii sistemelor informatice, prin clasificarea metodologiilor si descrierea lui SSADM 4.0 (conceput pentru baze de date relationale) si a Procesului Unificat (orientat spre tehnologiile obiectuale). Partea a patra, ultima, descrie practica utilizarii sistemelor de asistarea deciziilor (Excel 2010 si AIMMS 3.10), in rezolvarea problemelor de optimizare liniara si neliniara, sau de simulare determinista si stohastica.

Peste tot, abordarea conceptuala este completata cu una formala (utilizand notiuni si notatii matematice mai precise si mai concise). Majoritatea exemplelor din cele patru parti se refera (ca si in cartile din 2000 sau 2004) la intreprinderea fictiva Corina SRL si cuprind materialul intr-o adevarata retea de referinte reciproce concrete (pe langa cele teoretice). Cartea se sprijina pe o vasta bibliografie, expusa la sfarsit. Nu am pus aici decat lucrari direct consultate (pe hartie sau in format electronic).