”In acest demers științific voi aduce in prim-planul atenției cele mai importante aspecte de drept penal in ceea ce privește justificarea reglementarii consimțamantului, care sunt condițiile de valabilitate pe care acesta trebuie sa le indeplineasca in mod cumulativ pentru a subzista și, de asemenea, voi ridica anumite probleme speciale ce se pun in legatura cu existența consimțamantului in anumite cazuri excepționale. Pentru realizarea acestui deziderat vom face o scurta incursiune in materia infracțiunilor prevazute in Codul penal – Partea Speciala, in al caror conținut constitutiv regasim sintagma consimțamant. Pentru a ințelege noțiunea de consimțamant din punct de vedere etimologic, vom prelua definiția data in Dicționarul Explicativ al Limbii Romane, și anume prin consimțamant se ințelege aprobare, incuviințare, asentiment; aderare de bunavoie la ceva, acord de voința a persoanelor care incheie un contract; acord al pacientului, sub semnatura, sau cand este cazul, al tutorelui, al familiei pacientului, necesar in toate cazurile cand o intervenție chirurgicala, o investigație sau un act terapeutic expun pacientul la un risc, indiferent de anvergura acestuia. Consimțamantul are conotatii filosofice, psihologice si juridice, motiv pentru care constituie obiect special de preocupare pentru psihologie, bioetica, dar intereseaza si dreptul penal in special”, noteaaza autoarea.