Ceea ce Freud afirma in Trei cercetari de teoria sexualitatii  nu este ca exista o sexualitate infantila, ci ca sexualitatea infantila este universala si intrinsec perversa si ca sexualitatea adulta, normala sau perversa, lucreaza in acest sens. Cu aceasta carte se deschidea un nou domeniu al sexualitatii, un domeniu situat in vecinatatea biologicului: o sexualitate pulsionala, prezenta in germene, inca din primii ani de viata, o sexualitate inainte inconstienta, inca nerefulata. Doua sexualitati, una psihica, alta pulsionala, coexista in teoria freudiana, ceea ce a facut posibila reformularea problematicii sexualitatii, in masura in care Freud considera intreaga existenta umana (de la starea embrionara pana la degenerescenta senectutii) drept un teren de joc, iar sexualitatea, drept una dintre formele manifeste ale legii faptelor si aspiratiilor fiintelor vii; ea este posibila in masura in care postulam principiul sexualitatii drept lege a viului, iar existenta unor fenomene de rezistenta si formalizare, drept contra-legea lui.