Din perspectiva unei viziuni unitare si echilibrate, am decis sa-i oferim cititorului modul in care europenii, si odata cu ei si romanii, au descoperit continentul african, cum au interactionat si mai ales cum s-au construit imaginile lumii africane in mentalul colectiv occidental si national. Am optat in analiza pentru utilizarea conceptului Africa sub-sahariana si derivatele ei si nu pe cea a „Africii negre” mergand pe examinarea raporturilor specifice dintre state, societati si institutii acceptate ori impuse populatiei la un moment dat. Nu ne-am concentrat exclusiv asupra istoriei ca reprezentare a trecutului, excluzand istoria ca o secventa de evenimente reale. Argumentele noastre au la baza evenimente si procese pe trei segmente de timp istoric: o perioada a primelor descoperiri si a interactiunilor cu caracter reciproc exploratoriu; o alta dureroasa si cu impact distructiv, dar si constructiv pentru societatea africana in diversitatea sa culturala, spirituala si sociala si, o a treia, epoca decolonizarii si a emanciparii politico-sociale si economice, perioada in care, prezenta romanilor pe continentul african a fost extrem de bogata si dinamica, atat din punct de vedere politico-diplomatic, economic dar si cultural. Ancorele tarii noastre fixate temeinic in mediul african sunt multiple, de la interesul uman individual la marile interese strategice ale Romaniei. Africanii sunt inca dispusi sa-i reprimeasca pe romani pentru ca de-a lungul timpului reprezentantii nostri s-au dovedit mai totdeauna parteneri corecti si empatici.