Monografia analizeaza etapele si tendintele vietii literare din perioada realismului, in cinci literaturi slave din Europa Centrala si de Sud-Est: bulgara, ceha, croata, polona si sarba. Fiecare ipostaza a realismului slav este prezentata conform unui algoritm care include delimitari terminologice si cronologice, contextul social si politic, viziunea estetica, problematicile abordate, genurile si speciile prevalente, reprezentantii emblematici. In primele capitole, autorii ofera o examinare detaliata a literaturilor mentionate, in epoca realismului, in timp ce ultimul capitol propune o comparatie detaliata intre cele cinci areale culturale. Atat in sectiunile dedicate fiecarei literaturi, cat si in capitolul final, cu rol comparativ, autorii de referinta sunt prezentati prin portrete caleidoscopice. Se vor bucura de o atentie deosebita Liuben Karavelov, Aleko Konstantinov, Ivan Vazov (din literatura bulgara); Karel Havliček Borovský, Božena Němcova, Jan Neruda, Karolina Světla (din literatura ceha); Ksaver Sandor Gjalski, Ante Kovačić, Josip Kozarac, Eugen Kumičić, Vjenceslav Novak (din literatura croata); Maria Konopnicka, Eliza Orzeszkowa, Bolesław Prus, Henryk Sienkiewicz (din literatura polona); Radoje Domanović, Milovan Glisić, Laza Lazarević (din literatura sarba).