Volumul intitulat „Reacția sociala impotriva criminalitații. Supravegherea și asistența postpenala” aduce in atentie formele moderne de reactie sociala impotriva criminalitatii din perspectiva evolutiei unor paradigme explicative din domeniul sociologiei deviantei, al criminologiei si victimologiei, respectiv al penologiei. Daca pana nu demult problematica devianței și a criminalitații era abordata prin prisma persoanei „purtatoare de risc” cu toate implicatiile psihosociale, in prezent, fara a neglija „riscul de recidiva”, accentul este focalizat pe „recadere” imbinata cu „desistarea infracționala” intr-o abordare cu caracter preventiv și restaurativ. Astfel, teoriile criminologice actuale aduc in centrul atentiei factorii protectivi fața de „nevoile criminogene” și fața de „riscul criminogen”, denumiți in continuare, factori inhibitori ai conduitei infracționale și care reprezinta, practic, premisa de la care porneste interventia psihosociala dinamica in eficientizarea actului de justiție. Drept urmare, procedura desistarii reprezinta o etapa indispensabila procesului de reabilitare și incluziune sociala a persoanelor care comit acte deviante și infracționale activand in egala masura atat parghiile „capitalului personal” cat si pe cele ale „capitalului social”. Noua abordare ofera practic, continut programelor comunitare de reducere a riscului de recidiva vizand in egala masura atat supravegherea și asistarea psihosociala penala, cat si asistența post-penala pe principiul continuitatii si cel al colaborarii institutionale functionale.

In acest sens, lucrarea de fața propune modele alternative ale justiției restaurative exemplificand prin procedeele de evaluare, supraveghere și asistare realizate pentru agresor in vederea estimarii și managementul riscului, cu trimitere la factorii protectivi și la conduita victimiara, care contribuie atat la construirea planului de intervenție psihosocio-juridica pentru agresor – perspective de reabilitare și incluziune sociala – cat și la elaborarea unor strategii orientate catre protectia victimei. In cadrul acestor domenii asistentiale avem in vedere abordarea metodologica pe coordonatele diverselor tipuri de activitati – evaluarea persoanelor inculpate, procesul de supraveghere in comunitate a persoanelor condamnate și asistarea psihosociala – inserate in procedurile specifice etapelor procesual penale si definite in funcție de calitatile procesuale ale beneficiarilor. Drept urmare, lucrarea evidentiaza metodologia specifica sistemului de probatiune dar si noutatea abordarii in sistemul penitenciar aflat in plina reforma instituționala.

Supravegherea și asistarea agresorului ca tip de activitate ce ține de competenta atat a serviciilor de probatiune, cat și a compartimentelor de asistența psihosociala din cadrul centrelor educative, a centrelor de detenție și a unitaților penitenciare reprezinta, practic, un prim pas catre medierea victima-agresor, aspecte confirmate de legislația privitoare la protectia victimei și la medierea in jurisdictia penala. In concluzie, consideram ca volumul intitulat „Reactia sociala impotriva criminalitatii. Supravegherea și asistența postpenala” constituie mai mult decat un manual de teorie si practica, aceasta fiind pe langa un important ghid teoretic si practic, pentru elaborarea strategiilor si directiilor de actiune circumscrise politicilor penale si un veritabil instrument de lucru pentru cercetatori, cadre didactice, studenti si practicieni venind in sprijinul, nu numai specialistilor in domeniu, ci si tuturor actorilor sociali orientati catre incluziunea sociala a populatiilor vulnerabile, in conditiile realizarii si mentinerii securitatii comunitare.

Maria Sandu