In Romania, privim cu durere si consternare cum sunt „incheiate" contracte ale caror clauze sunt evident nelegale, cum sute de hectare sunt „rase", cum crestele muntilor raman „golase", cum pamantul „curge" la vale, cum lemnul taiat ne este „valorificat" de/cu „sprijinul" unor firme straine „cu prestigiu", care in tara lor recicleaza iar in tara noastra defriseaza, cum mai ajung la DNA sa dea explicatii persoane „importante" etc. si nu intelegem cum este posibil.

   Lipsa unei viziuni romanesti in sectorul silvic, conduce la imposibilitatea formularii, adoptarii si implementarii unor documente de politici publice adecvate. Cadrul normativ in sectorul silvic romanesc este destul de bogat si incalcit; la aceasta reglementare excesiva, se adauga inconsecventa si incoerenta legiuitorului, precum si lipsa unei corelari a dispozitiilor in domeniul silvic.

   Fenomenul infractional si contraventional in sectorul silvic au inregistrat valori destul de ridicate si, cu toate eforturile depuse de organele de aplicare a legii, masurile intreprinse nu au eficacitatea asteptata. Exploatarea resurselor fondului forestier national a fost realizata in functie nu de interesele nationale ci de interesele personale ale celor care detin puterea politica ori pot influenta actul de decizie.

   Toate aceste neajunsuri, impreuna cu altele, au generat starea delicata in care se afla fondul forestier national, indiferent de forma de proprietate (publica ori privata) a terenurilor care constituie acest fond, care reclama reflectie, propuneri, solutii si actiune si evidentiaza necesitatea si utilitatea unei lucrari care supune analizei protectia juridica a padurilor in Uniunea Europeana.