Printr-o semnificativa coincidența, 2018 este marcat deopotriva ca Anul european al patrimoniului cultural și cel al Centenarului Marii Uniri, actul desavarșirii statului național unitar roman din 1918.

Dintr-o asemenea perspectiva aniversara, dar mai ales sub presiunea emergenței unei problematici specifice tot mai stringente și mai importante, cu un caracter relativ unitar și care cere intervenția dreptului, s-a nascut ideea unei construcții teoretice, plasata sub efigia protecției juridice a patrimoniului cultural și natural.

Un drept al patrimoniului cultural și natural, pe cale a se configura și in Romania, caruia o prima schița i se prezinta prin lucrarea de fața și care are raporturi stranse, pana la confundare, in unele privințe, cu dreptul mediului, fara a putea ignora elementele comune, indisociabile de dreptul culturii și dreptul urbanismului.



„Nu ma așteptam, deci, sa descopar cum un corp de elita al științelor juridice autohtone gasește interes, timp și o riguroasa expertiza, pentru a se dedica, intr-un context sumbru și agitat, unui monumental efort de lamurire și reglementare a temeiului și a procedurilor fara de care protecția juridica a patrimoniului cultural și natural nu poate fi eficienta. Am fost incintat, in plus, sa pot rasfoi o lucrare solida, un tratat, de natura sa ilustreze la superlativ istoria jurisprudenței naționale și, indraznesc sa spun, europene”.