Procedura trimiterii preliminare reprezinta o coordonata esențiala în dialogul dintre instanțele naționale și Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE).

Dupa ce în primii trei ani de la aderare, din România au fost trimise doar doua cereri pentru pronunțarea unei hotarâri preliminare, în ultimii doi ani numarul acestora crescut exponențial. Are loc, însa, un dialog adevarat între instanțele românești și Curtea de Justiție, sunt pregatiți instanțele și avocații pentru ca acest incident procedural sa nu devina o povara inutila pentru acțiunea naționala? Lucrarea analizeaza toate trimiterile preliminare provenite de la instanțele judecatorești românești, alaturi de alte elemente aflate în legatura cu trimiterea preliminara, precum ar fi: repartizarea competențelor între instanțele naționale și Curtea de Justiție în cadrul acestui dialog judiciar; modul de redactare al unei trimiteri preliminare și cerințele minime care trebuie îndeplinite în acest sens; actul de procedura al instanței naționale atunci când dispune inițierea dialogului; suspendarea unei acțiuni în situația în care exista o trimitere preliminara înregistrata la CJUE care are același obiect, retragerea trimiterii preliminare, refuzul trimiterii sau procedura în fața instanței naționale dupa primirea raspunsului de la CJUE.

în același context, în cuprinsul lucrarii, prezentarea acelor trimiteri preliminare provenite din România, care au suscitat o atenție speciala din partea profesioniștilor, este însoțita de o evaluare a practicii judecatorești aferente obiectului respectivelor trimiteri preliminare, încercându-se astfel o evaluare de ordin mai general a coerenței interpretarii și aplicarii pe cale judiciara a dreptului Uniunii Europene.