Inca nu foarte demult, bazele paradigmatice ale disciplinei „Preturi si Concurenta“ erau identificate in cadrul Microeconomiei, aceasta fiind considerata chiar o „teorie a preturilor“ intrucat se preocupa de mecanismele de functionare a pietei si de formare a pretului de piata. Ansamblul modelelor si instrumentelor de analiza elaborate in cadrul Microeconomiei au ca suport paradigmatic ipotezele rationalitatii actorilor economici si caracterului perfect concurential al pietelor. Insa evolutiile tehnologice si economice recente, derulate in ultimii 20 – 30 de ani, au impins energic la suprafata fenomene si procese, care au determinat transformarea radicala a economiei ca sistem. Este vorba in primul rand de cresterea accelerata a complexitatii in spatiul economic si ascensiunea rapida a cunoasterii ca resursa economica esentiala. Aceste schimbari pun sub semnul indoielii principalele postulate ale Microeconomiei traditionale, provocand, pe cale de consecinta, necesitatea revizuirii multor dintre elementele conceptuale ale disciplinei „Preturi si Concurenta“. Indraznim sa afirmam ca presiunea cea mai mare in sensul revizuirii semnalate vine chiar din partea metamorfozarilor profunde pe care le-au suferit procesele concurentiale si de formare a preturilor pe pietele marcate ireversibil de complexitate si cunoastere ca input economic cheie. Este nevoie, deci, de abordari noi, mai largi si mai bogate din punct de vedere notional. Noile concepte microeconomice se constituie progresiv, pe baza relaxarii principiilor izolarii strategice a actorilor economici si atomicitatii acestora, aplicarea carora are ca efect major concentrarea atentiei numai pe comportamentele concurentiale si neglijarea altor tipuri de comportamente ce pot fi dezvoltate in contextul pietei. Relaxarea acestor ipoteze conduce in mod necesar la studierea interactiunilor strategice intre actorii pietei, respectiv a caracterului interdependent al deciziilor luate de acesti actori. Asezarea problemei functionarii pietelor in acest cadru nou deschide o perspectiva mult mai nuantata asupra preturilor si concurentei. Evident, au fost necesare inovatii conceptuale, inclusiv pe baza unor adaptari creative ale conceptelor si instrumentelor analitice oferite de alte discipline. Teoria jocurilor si Economia informatiei au fost domeniile care s-au constituit in cele mai prolifice surse pentru asemenea imprumuturi.