Traditional, fundamentele conceptuale ale disciplinei „Preturi si Concurenta“ sunt identificate in cadrul Microeconomiei, aceasta fiind considerata chiar o „teorie a preturilor“ intrucat se preocupa de mecanismele de functionare a pietei si de formare a pretului de piata. Ansamblul modelelor si instrumentelor de analiza elaborate in cadrul Microeconomiei au ca suport paradigmatic ipotezele rationalitatii actorilor economici si caracterului perfect concurential al pietelor. Insa evolutiile tehnologice si economice recente, derulate in ultimii 20 – 30 de ani, au impins energic la suprafata fenomene si procese, care au determinat transformarea radicala a economiei ca sistem.

Este vorba in primul rand de cresterea accelerata a complexitatii in spatiul economic si ascensiunea rapida a cunoasterii ca resursa economica esentiala. Aceste schimbari pun sub semnul indoielii principalele postulate ale Microeconomiei traditionale, provocand, pe cale de consecinta, necesitatea revizuirii multor dintre elementele conceptuale ale disciplinei Preturi si Concurenta.

Preturile si concurenta nu sunt fenomene modelate in exclusivitate de constrangerile externe exercitate de piata asupra comportamentelor economice ale firmelor. Aceasta intrucat comportamentele insasi, pe langa o determinanta exogena, mai au si numeroase surse endogene, ce trebuie cautate in interiorul firmelor. In multe privinte si in multe situatii, preturile si concurenta nu sunt un simplu datum, caruia firmele trebuie sa i se subordoneze neconditionat.