Raportul juridic de drept international privat prezinta anumite trasaturi caracteristice prin care se deosebeste de obiectul altor ramuri de drept, cea mai importanta dintre acestea elementul de extraneitate.
Prezenta elementului de extraneitate obliga instanta sa rezolve doua probleme majore de drept international privat: mai intai, problema conflictului de legi, prin a identifica si cunoaste care dintre cele doua legi, romana sau straina, guverneaza raportul juridic dedus atii; apoi problema de ordin procesual a conftictului de jurisdictii, prin a determina instanta competenta sa solutioneze litigiul si, dupa caz, procedura aplicabila.
Fara ca jurisprudenta sa reprezinte un izvor de drept, ea contribuie la "elaborarea" ului, realizand nu doar o simpla interpretare a legii, ci si "extinderea" aplicarii ei la situatii de fapt, neavute in vedere de legiuitor la momentul adoptarii actului normativ.