Sistemul sanctionator civil nu se bucura de o sistematizare doctrinara, fiecare satisfactie data subiectului de drept prejudiciat fiind tratata de obicei in cadrul institutiilor de drept material speciale.

Sanctiunea insasi are o acceptiune diluata in dreptul privat cat timp gardienii ordinii juridice sunt chiar subiectii de drept privat. Structura descentralizata, egalitatea juridica a partilor au impiedicat pana in prezent cristalizarea unei adevarate teorii a sanctiunii civile dincolo de abordari noi in privinta nulitatii si prescriptiei.

Conturarea unei nulitati comerciale speciale, de drept societar, a fost cercetata cu obstinatie.

Aplicarea nulitatii societatii comerciale la o realitate juridica superioara celei a actului juridic este o constatare cu implicatii care nu pot fi ignorate. Nulitatea respectiva reprezinta o abordare care nu mai poate coabita cu conceptul clasic.  Saltul de la actul juridic la societatea comerciala risca sa contrazica esenta ultima a nulitatii clasice, legata indisolubil de teoria actului juridic. Mai departe, efectele nulitatii societatii comerciale contabilizeaza tot atatea exceptii de la regimul nulitatii clasice, devenind suparatoare transformarea exceptiei in regula. Ancora dintre cele doua nulitati tinde sa devina una strict lingvistica, fara greutate conceptuala.