Identitatea nationala este un dat social in parametri comunitari care a avut de-a lungul unui proces istoric indelungat reflexe ideologice atat pozitive cat si negative. A asigurat combustia eforturilor emancipatoare, de progres pe multiple planuri, de adjudecare a drepturilor si libertatilor omului si cetateanului pentru indivizii apartinand unor etnii, popoare, nationalitati si natiuni, multa vreme oprimate, subjugate si dominate de forte exterioare, oligarhice. Nationalismul s-a revendicat deopotriva ca mijloc si scop, cauza si efect mobil si ideal colectiv. Transformarea sa, insa, intr-o pan-ideologie, autosuficienta, exclusivista si infaibila a generat, din pacate, forme de extremism doctrinar si actional care au dat frau liber autoritarismului politic, exceselor dictatoriale si propensiunilor violente, criminale, genocidare, in cele din urma, pe care diferitele variante de totalitarism le-a scos la iveala dintr-o „lume a tenebrelor”.

Studiile si eseurile cuprinse in acest volum au in vedere o decriptare a unor fenomene ce nu pot fi nici desconsiderate, nici exonerate de consecintele lor tragice, nici evacuate din prim-planul atentiei publice, intrucat cine ignora trecutul risca sa-l retraiasca, intr-o forma sau alta.