Dupa filosofie și ecologie, inteligența artificiala, prin implicațiile sale, tinde sa provoace o noua perspectiva globala asupra condiției și de cunoaștere umana. Preocupați de o atare provocare, Mircea Duțu a propus și Ovidiu Predescu s-a încumetat a purcede împreuna la un dialog (socratic) despre IA ca mutație civilizaționala și revoluție juridica sau, altfel spus, la „maieutica” unei noi provocari generaționale.

Discuțiile dintre cei doi juriști, și mai mult decât atât, s-au concentrat asupra unor teme care denota o angajare proactiva a lor în cautarea de raspunsuri la incitantele și hotarâtoarele chestiuni ale revoluției IA și a dilemelor legate de ea care vizeaza însași existența umanitații în viitor. Dintre acestea amintim: implicațiile pentru învațamântul superior juridic ale ofensivei aplicațiilor IA, în general, și ale celor ale IA generative, în special; consecințele utilizarii IA (amenințari sau noi beneficii) în legatura cu profesiile juridice; provocarile IA pentru condiția umana; nevoia de reglementare juridica echilibrata a IA raportata la contextul actual al concurenței tehnologice mondiale și al repoziționarilor geostrategice din aceasta perspectiva (de pilda, poziționarile UE, ale SUA ori ale Chinei); raportul dintre IA și cunoașterea umana ș.a.

Dialogul (de tip) socratic devine, și de aceasta data, deopotriva modelul de abordare și cheia (gasirii) soluției problemei, acum cea a provocarii existențiale a inteligenței artificiale, pe care ne-o ridica realitatea și ne-o asumam ca atare. Totodata, interviurile de fața doresc a genera impulsul necesar trecerii de la mirari și întrebari la laboratorul de idei asupra provocarii esențiale pe care o genereaza IA. Dincolo de și tocmai pe baza revoluției tehnologice pe care o provoaca și întreține, ea presupune și una, poate tot atât de profunda, a lumii ideilor, a dreptului  ca fenomen social și știința, o transformare civilizaționala majora, rapida și generala, care reclama o înțelegere și o conștientizare pe masura.