Dupa ani de preocupari in sfera marketingului, am ajuns la concluzia ca marketingul, ca domeniu stiintific si set de activitati puse in slujba celui care le finanteaza, se bazeaza pe aceleasi legitati, principii, metode si instrumente, indiferent de piata spre care este orientat - piata (in sensul cel mai larg) fiind nucleul in jurul caruia graviteaza ansamblul preocuparile sale. Toate acestea dau continut asa-numitului „Marketing general” - caruia nu-i excede absolut nimic din ceea ce literatura scrisa pana acum considera ca ar face parte din niste „sub-marketinguri” (de genul: industrial, agricol, turistic, politic, religios s.a.m.d., dar si intern sau international). Daca se analizeaza, de pilda, planurile de invatamant ale domeniului de studiu „Marketing”, de la noi din tara dar si de aiurea, vom constata usor ca ele cuprind tot felul de discipline cu astfel de denumiri. Avand statut de cursuri universitare, studentii acestei specializari sunt obligati sa le studieze, pentru a da dovada (la examene) ca le stapanesc indeajuns. Tocmai aici este avantajul de care ei se pot bucura: odata insusit cursul de „Bazele marketingului” (sau de „Marketing general”, cum mai este denumit), ei vor putea lua oricand nota (buna) de promovare (doar cu un mic efort de adaptare) la oricare din aceste discipline. Chiar si un student mediocru poate sa-si dea seama ca Marketingul turistic, cel industrial etc. (dar si cel international) sunt doar simple adaptari ale Marketingului general la specificul ramurilor si domeniilor de activitate sau la specificul national, etnic, cultural etc.