Termenul de „calitate” (cuvantul vine de la latinescul “qualitas”, care inseamna “fel de a fi”) are mai multe ințelesuri, in funcție de contextul in care este utilizat. Astfel poate semnifica: felul de a fi al unui lucru sau individ, insușirile și defectele acestuia; ansamblul condițiilor de trai la un moment dat – “calitatea vieții”; calitatea comerciala a unui produs; nivelul de “excelența” al unui serviciu. Pe masura creșterii și diversificarii cererii de produse și dezvoltarii producției industriale, noțiunea de “calitate” a produselor a evoluat continuu, ajungandu-se astazi, in condițiile utilizarii calculatoarelor electronice pentru controlul calitații, la noi semnificații prin noțiuni de „calitate dirijata, asigurata, calitate totala și manage¬ment de calitate totala etc”.

Punctul de pornire, in definirea calitatii, il constituie, in primul rand, valoarea de intrebuințare, privita ca totalitate a insușirilor care fac ca produsele sa fie utile omului, diferențiindu-le dupa utilitatea pe care o satisfac. Calitatea reprezinta expresia gradului de utilitate sociala a produsului, masura in care, prin ansamblul caracteristicilor sale (tehnico-funcționale, psiho-senzoriale și al parametrilor economici), satisface nevoia pentru care a fost creat și respecta restricțiile impuse de interesele generale ale societații, privind eficiența social economica, precum și protecția mediului natural și social.

Conform standardului ISO 8402, calitatea reprezinta ansamblul caracteris¬ticilor unei entitați – produs, activitate, proces, organizație, persoana – care confera acesteia aptitudinea de a satisface cerințele exprimate sau implicite. Conform unor aspecte parțiale ale calitații unui bun sau serviciu, semnifica:
• aptitudinea de a fi utilizat sau intrebuințat;