In anii 1950, ghizii-interpreti romani care au insotit delegatiile culturale straine au jucat un rol esential in propaganda straina care dorea sa arate o ,,imagine pozitiva" a Romaniei populare.

 Fara a beneficia de o pregatire profesionala specifica, acestia se dovedesc totusi a fi mediatori lingvistici, culturali si politici importanti. Primele semne care raporteaza cu privire la situatia de pe teren sunt reprezentate de comportamentul si perceptiile oaspetilor straini cu privire la locurile vizitate, desfasurarea vizitelor si realizarea obiectivului de ,,popularizare" a tarii peste hotare.

 In acest sens,  sunt obligati sa intocmeasca rapoarte la sfarsitul vizitelor. Aceste documente interne, solicitate de Institutul Roman pentru relatii culturale cu tarile straine, constituie surse valoroase de cercetare a activitatii ghizilor-interpreti, precum si asupra schimburilor culturale din Romania comunista, cu conditia ca acestea sa fie plasate in contextul lor politic, de supraveghere, cenzura si autocenzura.