Funcțiile și practicile administrației publice se diversifica pe zi ce trece, iar reflectarea și filtrarea acestora in jurisprudența instanțelor de contencios administrativ constituie un instrument principal al transpunerii valorilor comune identificate in conduita instituțiilor și jurisdicțiilor europene.

Principiile cristalizate in jurisprudența pot contribui la orientarea conduitei subiectelor raporturilor de drept administrativ și la semnalarea inadecvarilor cadrului normativ in raport cu evoluția sociala, avand aptitudinea de a contura direcții pentru imbunatațirea calitații legii și a practicii administrative.

In egala masura, identitatea dreptului administrativ material, ca ramura de drept public, se rasfrange in plan procesual asupra regulilor de soluționare a litigiilor, normele procesual-civile generale aplicandu-se doar in masura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritațile publice, pe de o parte, și persoanele vatamate in drepturile sau interesele lor legitime, pe de alta parte.

In acest context, a treia ediție a lucrarii Legea contenciosului administrativ comentata și adnotata iși propune sa ilustreze cele mai noi tendințe ale practicii in materie și sa faca auzita astfel vocea judecatorilor contenciosului administrativ, care „spun dreptul” in cadrul restrans al salilor de judecata.