De-a lungul a patru milenii, în existența și evoluția lor milenara, (în spațiul de la nordul și sudul Dunarii și circumscris Carpaților), românii și înaintașii lor, vlahii, cu o puternica asimilare a slavilor, a unor migratori și a altor populații locale, daco-romanii, dacii, traco-dacii și pre-tracii au cunoscut multiple forme de organizare social-politica: clanul familia, gloata primitiva, obștea gentilica, tribul, uniunea de triburi, regatul și imperiul antic, obștea sateasca, uniunea de obști, cnezatul, voievodatul, principatul și imperiul, (medievale ori moderne), uniunea personala și reala de principate, regatul modern democratic, regatul autocratic, statul național-legionar și militarist, republica populara și cea socialista, ca în final sa se ajunga la un stat republican, care se dorește social, cu o democrație de tip occidental.

În principiu, noțiunea de norme juridice este greu de conceput în afara existenței unui stat, chiar daca acesta ține de antichitate, de timpuri imemorabile. Lucrarile privind Istoria dreptului românesc sau Istoria Statului și Dreptului Românesc analizeaza, printre altele, evoluția normelor și raporturilor juridice, a statului, a societații și persoanelor, începând cu primul stat antic organizat și centralizat, printre care se enumera și Regatul Daco-Get constituit de catre marele rege Burebista, din anul (aproximativ) 82 î.Hr.