Din inițiativa și cu susținerea conducerii de azi a Baroului București, publicam o noua ediție, cea de a II-a, cu unele adaugiri, a Istoriei Baroului din București, ca un semn de prețuire a trecutului profesiei și de marcare a Centenarului Marii Uniri (1918), la infaptuirea careia avocații au adus o contribuție importanta.
Se dorește a se readuce, astfel, in memoria slujitorilor barei, cu precadere a tinerilor care imbrațișeaza aceasta nobila profesie, repere ale tradițiilor naționale in domeniu, spre cunoașterea unei remarcabile pagini de istorie judiciara și naționala, importanta in construirea și afirmarea culturii profesionale și sublinierea apartenenței naționale.

Deși atat de des utilizat și reprezentand o „instituție” atat de respectata din toate timpurile și pretutindeni, termenul barou este arareori definit in dicționare și, respectiv, ințeles in adevaratele sale sensuri.
Intr-un articol din Gazeta tribunalelor (de vineri, 31 ianuarie 1864) gasim urmatoarele explicații: „Barou se numește locul in jurul parchetului, inchis printr-o bara de lemn unde sant bancile advocaților ce au a discuta și a apara o cauza. Acest cuvant se intrebuințeaza și in ințelesul de ordinul avocaților. Baroul este pentru avocați ceea ce in antichitate era tribuna pentru oratorii Romei. El este campul unde se dezvaluie toata puterea elocinței judiciare spre a face sa triumfe justiția și adevarul” (D.C. Heraclide).