Intamplari in irealitatea imediata nu vorbeste despre boala, dar aventura, halucinatia actiunii de a se apropia de fiinte si obiecte, activeaza experientele maladiv-senzoriale (cu poten-tial autobiografic) ale unui oarecare baiat intr-un nenumit orasel de provincie. Fascinat de fotografia obiectelor, de insignifiant, de baroc, Blecher viziteaza straturile sensibile ale perceptiei si construieste un roman al resurectiei emotiei carnale, un mare roman al realitatii care minte.

Lucian Pricop

Comparat cu Kierkegaard, Bruno Schulz, Franz Kafka sau Musil, Max Blecher a fost numit de critica occidentala "un scriitor de sanatoriu". A suferit de foarte tanar de o forma violenta de tuberculoza a oaselor, boala care l-a sechestrat timp indelungat in saloane de spital.

A murit in 1938 la numai 29 de ani, dupa ce scrisese patru carti: Corp transparent (1934), Intamplari in irealitatea imediata (1935), Inimi cicatrizate (1936) si Vizuina luminata (publicata postum, in 1971). Textele sale, ca si cele semnate de Schulz sau de Thomas Mann, sunt memorabile tocmai prin maniera in care relatia individului "ales" cu lucrurile si fiintele contamineaza actul scriiturii.