Publicata în colecția Patrimonium, lucrarea dedicata memoriei dr. Barbara Deppert-Lippitz este un volum colectiv care analizeaza, în premiera, spalarea/reciclarea unui produs infracțional inedit: bunurile culturale furate din siturile românești și traficate pe piața antichitaților.

Lucrarea evoca rolul decisiv al expertului în autentificarea și repatrierea artefactelor disparute. Vizând recuperarea integrala a „orfanilor” tezaurelor sustrase, jurisprudența operațiunii judiciare „Aurul Dacic”, evidențiaza instrumentele juridice, importanța specializarii, a cooperarii judiciare în sancționarea autorilor și repatrierea bunurilor: tezaure de brațari regale, tezaure monetare de aur, table ale Lex municipalis Troesmensium etc. Comunitatea științifica a confirmat artefactele ca bunuri emblematice, identitare: brațarile simbolizând Draco Dacicus/Lupul Dacic, piesele Umbo de scut, monedele Koson, tablele Lex Troesmensium etc. Concluziile științifice prestigioase privind autenticitatea lor au contracarat o campanie media agresiva, de știri false, orchestrata pentru a genera îndoieli favorabile inculpaților.

Jurisprudența în materia spalarii artefactelor produs al infracțiunii, a parafrazat expresia latina – „Pecunia non olet”, „Banii nu au miros” –, demonstrând ca dimpotriva, „pecunia olet”, „banii murdari au miros”, lasa urme. Produsul infracțiunii – banii și artefactele „murdare” –, lasa urme utile aflarii adevarului și recuperarii bunurilor aparținând Tezaurului Istoric al României.