Inainte de a deveni obiecte de toaleta, oglinzile de bronz din Asia de Est au fost artefacte de uz ritualic, decorate cu reprezentari ale divinului si investite cu functii magice si simbolice. Pornind de la dimensiunea concreta a artefactelor, studiul de fata arata cum practicile de manufactura si intretinere a oglinzilor de bronz au generat corespondente spirituale si au fost integrate in sistemele religioase si filosofice ale Chinei, Coreei si Japoniei. Prin comparatii intre texte, mituri, practici ritualice si artefacte, autoarea reconstituie retelele simbolice care leaga oglinda de ideile de cunoastere, adevar, divinitate si transcendenta, integrand imaginarul literar, religios si artistic intr-o perspectiva unitara.

Cartea se adreseaza astfel cercetatorilor din domeniile studiilor culturale, al istoriei religiilor, al antropologiei si istoriei artei, precum si cititorilor interesati de procesele de construire simbolica a lumii in traditiile chineze, japoneze si coreene. Ea ofera o perspectiva interdisciplinara asupra modului in care obiectele devin nu doar purtatoare, ci si creatoare de sensuri si imagini.