Globalizarea se numara printre cele mai populare sintagme nascute la granița dintre societatea industriala și cea informaționala, la limita dintre mecanica newtoniana și teoria haosului. Datorita atractivitații sale, conceptul a generat in jurul sau efervescența academica constand in dezbateri aprinse pe seama unor evaluari descriptive și explicative, dar și in revigorarea acțiunilor intreprinse la nivel local sau planetar intr-o lume caracterizata de incertitudini și de complexitate.

Pentru a explica crizele, surprizele, schimbarile profunde și rapide asociate globalizarii, cercetatori din științele sociale au importat din științele exacte Teoria Haosului. Dincolo de faptul ca nimeni nu contesta nevoia unei abordari interdisciplinare atunci cand vine vorba de o Teorie Generala a Globalizarii, provocarile ultimilor ani au fost legate de deschiderea domeniului catre paradigmele asociate Teoriei Haosului, dar și de identificarea unor dinamici haotice masurabile, asociate globalizarii, care sa genereze modele recurente validate științific.

Abordata din punct de vedere economic si financiar, globalizarea poate fi definita drept intarirea si largirea legaturilor dintre economiile nationale pe piata globala a bunurilor, serviciilor si mai ales a capitalurilor.