La nivelul intreprinderii deficitul de trezorerie reprezinta un element esential dar si o restrictie a gestiunii financiare a intreprinderii, in care se concretizeaza rezultatele modului de realizare a activitatii si de respectare a echilibrului financiar.
In sens restrains, trezoreria neta este diferenta dintre fondul de rulment si nevoia de fond de rulment, respectiv excedentul sau deficitul de trezorerie.
In sens larg, trezoreria este diferenta dintre suma activelor si a pasivelor de trezorerie. (active de trezorerie: disponibilitati banesti – disponibilitati in banca si in casa - , valori mobiliare de plasament – titluri monetare si financiare detinute pe termen scurt -, si efecte comerciale de incasat – cambii, bilete la ordin, cecuri, etc. – respectiv pasive de trezorerie: soldul creditor al contului curent, credite de trezorerie si efecte comerciale de platit).
Notiunea de trezorerie se refera, cu precadere, la incasari, lichiditati, disponibilitati banesti in conturi bancare si casa in lei sau devize la un moment dat, degrevate de datoriile trezoreriei, dar in acelasi timp, notiunea de trezorerie se foloseste si pentru a desemna diferenta dintre fondul de rulment (FR) si nevoia de fond de rulment (NFR) sau diferenta dintre incasari si credite bancare pe termen scurt.
Obiectivul urmarit in gestiunea trezoreriei este asigurarea unui sold zero de trezorerie prin plasarea eficienta, sigura si cu un grad mare de lichiditate a excedentului de trezorerie si prin acoperirea deficitului de trezorerie cu un cost minim al capitalurilor imprumutate. Atingerea acestui obiectiv va determina cel mai mic cost al gestiunii de trezorerie (de oportunitate pentru excedentul de trezorerie si de finantare pentru deficitul de trezorerie).
In continuare, este necesar, luand in considerare rezultatul exercitiului, sa ne punem intrebarea daca intreprinderile cu beneficii (rezultate pozitive) la incheierea exercitiului financiar au si o trezorerie pozitiva, iar daca nu este asa care este explicatia si cum se pot gestiona resursele si alocarile astfel incat deficitul de trezorerie sa fie minim.
Una dintre explicatii ar fi datorate decalajelor dintre inregistrarea in contabilitate a veniturilor si cheltuielilor dar si a scadentelor platilor si incasarilor, decalaje care pot fi hotaratoare pentru soarta intreprinderii. O alta explicatie ar fi neutilizarea fondurilor permanente ale intreprinderii la finantarea activelor imobilizate si folosirea acestora la finantarea activelor circulante cu un cost superior surselor temporare.
Mai trebuie precizat ca preocupari intense pentru gestiunea trezoreriei sunt motivate si de unele fenomene exogene de instabilitate economica care afecteaza microeconomia cum ar fi: cresterea inflatiei, cresterea ratei dobanzii active, etc., dar si endogene ca de exemplu: scaderea ratelor de rentabilitate economica si financiara, cresterea costului mediu ponderat al capitalului, scaderea capacitatii de autofinantare etc. De asemenea datoriile si creantele in valuta au impact direct asupra trezoreriei, impact amplificat de riscul valutar reprezentat de volatilitatea ridicata a ratei de schimb.
In aceasta ordine de idei, gestiunea trezoreriei urmareste doua cerinte importante si anume:
- sa minimizeze costul capitalului, daca trezoreria este deficitara impunandu-se apelul la credite
- sa maximizeze rentabilitatea capitalului, daca trezoreria este pozitiva impunandu-se efectuarea de investitii pe termen scurt, dar nu in ultimul rand sa se obtina o flexibilitate maxima a echilibrului financiar.
Se constata ca trezoreria ocazioneaza interventia simultana, atat a deciziei de finantare, cat si a celei de plasament; alegerea modalitatilor de finantare pe termen scurt apare mai importanta decat a formelor de plasament cand trezoreria este negativa si invers daca trezoreria este pozitiva.
Consideram ca analiza la nivelul trezoreriei este reprezentativa in analiza deficitului microeconomic, deoarece credem ca cea mai mare parte a falimentelor in Romania se datoreaza slabiciunilor in gestiunea trezoreriei.