Studiul gestiunii bancare presupune identificarea, cunoasterea si abordarea semnificatiilor și interdependentelor, componentelor notiunii de gestiune, a conceptului acceptat, atat de literatura de specialitate cat si de practica profesionala, bancara. Gestiunea bancara reprezinta un concept complex ce include in mod obligatoriu notiunile de administrare eficienta a unui patrimoniu, organizare corespunzatoare a activitații, orientare in sensul optimizarii si control in vederea realizarii obiectivelor propuse. De asemenea, gestiunea bancara trebuie tratata atat etapizat cat si global ținand cont de valențele notiunii de responsabilitate.

Gestiunea bancara reprezinta spatiul de intrepatrundere a politicilor si deciziilor bancare, ce urmaresc administrarea si utilizarea eficienta a capitalurilor aflate la dispoziția instituțiilor bancare, optimizarea structurii veniturilor si cheltuielilor pentru atingerea obiectivelor de crestere si dezvoltare, precum și a obiectivelor de performanta si profitabilitate.

Atat in practica instituțiilor bancare cat și in literatura de specialitate gestiunea bancara reprezinta un concept extrem de complex si specializat in continua transformare. In primul rand gestiunea bancara presupune utilizarea eficienta a fondurilor aflate la dispoziția instituțiilor bancare, intr-o structura diversificata si cu deservirea unei game variate de clienți cu nevoi de finanțare complexe si cu potential diferit. De asemenea, gestiunea bancara urmarește combinarea optima a veniturilor și cheltuielilor, asigurarea unui profit ridicat ce poate fi reinvestit sau/si distribuit acționarilor sub forma de dividende. In orice economie de piața rațiunea finala pentru activitatea economica intreprinsa o constituie obținerea de profit, iar instituțiile bancare nu fac abstracție de la aceasta regula.